Despre noi

1      Te întrebi cât e ceasul. Te uiți pe mobil sau  la ceasul de la mână. Apoi ceva îți surprinde privirea și mintea ta începe să proceseze la ce ai observat acolo. Apoi îți amintești că te-ai uitat la ceas. Dar nu știi cât e ora. Te uiți din nou la ceas. Dat după două secunde realizezi că nici acum nu știi cât e ora. Te uiți a treia oară și în sfârșit memorezi ce-ai văzut acolo pe ecran.

2      Realizezi un referat, o lucrare mai de întindere. De acum știi aproape pe e rost ce ai scris acolo.  Apoi te pui pe verificat greșelile. Foarte bine, lucrare pusă la punct! Dat te gândești totuși să arăți și altcuiva lucrarea înainte să o predai. Spre surprinderea ta, prietenul te bombardează cu greșelile tale copilărești de gramatică din lucrarea ta. Nu-l crezi dar verifici din nou . Și observi atâtea greșeli, ce înainte parcă erau invizibile. Iar o corectezi, iar o trimiți amicului, dar tot sunt câteva greșeli pe care nu le-ai observat, dar amicul da.

    Aici explicația este simplă. Când cunoști o lucrare foarte bine ai tendința să citești ideea în mare. Deși ție ți se pare că citești cuvânt cu cuvânt și astfel pierzi din privire detalii și greșeli. Un observator  neutru citește tot, deoarece vrea să citească tot, este un text nou pentru el și astfel observă tot

3     Cauți un obiect de o oră. Răscolești dulapul, hainele,  masa, te uiți prin buzunar…nimic. Chemi în ajutor un prieten. După câteva minute vine cu obiectul în mână râzând: „frate, era pe dulap, unde zici tu că te-ai uitat de șapte ori!”..Tu chiar te-ai uitat atent de șapte ori acolo, dar cumva, nu l-ai văzut, poate l-ai și atins dar nu ți-ai dat seama.

      Sau amicul te verifică prin buzunare și găsește acolo obiectul. Tu îi spui serios că e o glumă. Ca tu ai verificat în buzunar la tine tot, l-ai și tras invers  și nimic. Dar totuși ce căutai acolo era.

        Sau amicul tău începe să râdă și îți spune să te uiți în oglindă. Observi nervos că ochelarii îi ai pe nas, sau tocmai obiectul x îl ții în mână de o oră, ai răscolit toată casa, dar îl țineai în mână și cumva nu ți-ai dat seama.

4     Locuiești în cartierul x de când te știi. În fiecare zi treci pe același drum , printre aceleași case. Te întreabă cineva cum arată casa unde stă baba plicticoasă y. Habar n-ai deși ai trecut prin fața ei de sute de ori. Dar se întâmplă un eveniment ce-ți trezește amintiri, îți amintești că acolo vara vine frumoasa ei nepoată și deodată îți amintești la perfecție cum arată casa, ce culoare are. Creierul nostru stochează tot felul de informații, dar le accesează pe fiecare pe rând, în funcție de evenimentele ce țin de acea memorie. Dacă un eveniment ni se pare fără importanță sau nu are legătură cu amintirea vizuală z, există marea posibilitate să uităm, să nu ne aducem aminte cum arăta sau ce conținea amintirea. E de ajuns un mic detaliu important și ..magie, ne amintim tot!

5.   Vorbești cu o persoană plictisitoare. Încerci să scapi subtil de ea dar nu prea îți iese. În sfârșit..a plecat, ești liber! Peste două zile te întâlnești iar fără să vrei cu ea și-ți reproșează că nu te-ai ținut de cuvânt. Te străduiești să-ți amintești despre ce era vorba dar nimic nu-ți amintești. Dar când îți amintește ea, deodată știi  și ce limbaj non verbal a folosit când te-a rugat să faci x și tu ai acceptat așa din instinct mai mult…. Să vorbim ne intră în instinct, ca și mersul. Tocmai de asta suntem capabili să ne gândim în altă parte dar să vorbim altceva, așa mai mult mecanic. Vorbim foarte corect , pe subiect dar nu mai ținem minte ce. Partea proastă este că ori ne amintim gândurile, ori ce am vorbit..dar nu amândouă. Puțini dintre noi reușim să ne concentrăm în două părți simultan

     Ce mai, dacă vrem, suntem niște uituci și niște împiedicați. Câteodată parcă creierul ne este infestat cu un virus și nu mai putem gândi corect, nu mai putem judeca. Și apoi stăm și ne gândim Cum naiba am putut să spun asta? Cum dracu nu am observat atâtea greșeli?  Cum naiba am intrat în situația asta deși  era clar că e o prostie?  Răspunsul e simplu: de multe ori ne lăsăm orbiți de griji, de sentimente, de plictiseală…nu suntem roboței cu cheie și programe de gândire instalate!

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: