În spate

    Sunt un tip calm, cu o mutră serioasă mai mereu, râd și zâmbesc foarte rar. La majoritatea comediile în care cei din jurul meu se “crăcănează” de râs….eu sunt cam în dubii: “ce e de râs aici”?  Același comportament a adus daune relațiilor cu persoanele din jur. La anumite evenimente fericite sau nefericite, oamenii normali se bucură sau plâng sau sar în sus. Eu , de multe ori, am aceeași față imobilăși calmă. Din cauza asta am avut de suferit, mi s-au adus multe acuze, că nu-mi pasă, că nu mă implic în relație, în proiect. Nu știu, eu încerc, dar nu prea mă pot exprima și în exterior. Mi-am creat lumea mea interioară unde îmi trăiesc evenimentele, cu foarte mari emoții, cu foarte mari griji. Dar în afară puține persoane, ce mă cunosc de mult timp, reușesc să vadă exact când sunt emoționat sau nu. Lumea se așteaptă ca eu să zâmbsc când sunt fericit. Eu când sunt fericit și emoționat, am o stare melancolică, în care zâmbetul iese forțat. M-am obișnuit așa, m-am obișnuit să fiu acuzat dar uneori doare să fiu acuzat de persoane la care țin că nu mă bucur de evenimentele fericite din viața lor. Nu este vina lor clar, e normal să creadă asta dacă eu nu arăt. Dar totuși… Și este destul de greu să conving o persoană că nu este adevărat, chiar m-am bucurat…deoarece n-am dovezi, doar cuvântul meu ce sună a scuză, a scăpare din capcană. Mulți au venit cu ideea că am pățit ceva când eram mic ce mi-a impus să-mi ascund sentimentele. Nu. De mic, bebeluș, preferam să stau singur, nu adormeam legănat sau în brațe prea des. Eu singur și locul meu de pat. În timp am învățat că este mai sănătos să-mi controlez reacțiile, ceea ce e foarte bine. Dar am dus asta în exces. Am ajuns la un moment dat să mă chinui să zâmbesc în cele mai fericite momente dar nici măcar unul chinuit nu ieșea. În liceu mă întreba lumea cum fac când sunt nervos. Dar ei nu știau că exact în clipa aia eram poate foarte nervos, dar aveam masca obișnuită. Din cauza calmului, odată, era să fiu implicat într-un accident. Eram pe scaunul șoferului și o mașină venea în viteză în unghi de 90 de grade spre partea mea. Nici măcar nu am atenționt șoferul. Am privit foarte calm cum se apropria. Tot la fel de calm eram și după ce, bineînțeles, impactul a fost evitat. La cutremur, mă uitam calm la lustră, plictisit, apoi am adormit în 2 minute după cutremur. Probabil și de asta aș fi bun de psiholog. Orice mi-ar spune respectiva persoană, nu mă minunez, nu judec, nu scap interjecții și asta o face să se simtă ascultată fără să aibă impresia că este la judecată.De asta prefer să ajut persoane fără să spun. Le ajut și sunt eu mulțumit. Am pățit mici faze în care am ajutat fără să spun o persoană, ca apoi să fiu tratat mai distant de aceea persoană, bineînțeles pentru că nu știa. Dar eu mă bucuram că și puțin datorită mie și-a revenit. Bineînțeles, că aveam impulsul de a-i zice, de a mă lăuda ei, dar nu am făcut-o de foarte multe ori..Mereu mi-am asumat rolul de a fi cel din spate, observatorul ce se implică invizibil și își ia ca răsplată zâmbetele unei persoane drept combustibil pentru a merge mai departe.

   Calmul ma ajutat foarte mult. Mi-am păstrat sângele rece, am evitat conflicte, am ascultat și ajutat multe persoane să-și elibereze demonii. Dar, bineînțeles e și partea negativă. M-a făcut de foarte multe să mă cred un ciudat fără inimă, o persoană ce ar trebui să fie singură, de frică să nu dezamăgesc, să nu încurc planurile unei alte persoane dragi cu mine. Deși m-am obișnuit cu mine, nu pot să nu fiu dezamăgit de mine când privesc în ochii persoanei iubite ce îmi spune verbal ceva, dar privirea spune: “Tu nu ții la mine, nu te bucuri pentru mine nici acum”….

http://browse.deviantart.com/?q=back%20door&order=9&offset=24#/d1cdds8

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: