Istoria vie: Neagu Djuvara

     Astăzi vreau neapărat să scriu despre o personaliate nemaiîntâlnită a României. Eu sunt prea mic și prea neștiutor ca să fac  o scurtă caracterizare așa că îi las cuvântul lui Andrei Pleșu:

    “Povestea lui Neagu Djuvara are verva  sălbatică a unui peisaj luxuriant. Nu e sufficient să spui că a trecut prin multe. A trecut prin tot. Război și Universitate, aventură și savantlâc, exil și repatriere, Europa și Africa, diplomație, filosofia istoriei, spionaj, jurnalistică, Sorbona, Niamey și București, boierie și sărăcie, profesorat, politică, explozie creatoare după 80 de ani, anonimat și glorie, acțiune, contemplativitate, radicalitate, cordialitate, hazard. Recunoaște singur, că a fost mereu însoțit, în momentele decisive, de un  noroc salutary. A prins ultimul tren spre Helsinki după marea revoluție rusească din octombrie și a fost trimis la Stockholm pe 23 august 1944, anume, parcă, pentru a supraviețui tăvălugului bolșevic. La 94 de ani are încă mari proiecte, speră să-și afle sfârșitul pe un vapor, e ubicuu, tonic, șarmant, distins, fără fasoane, bucuros de glumă și de tacla. De câte ori îl văd, mă contaminez de buna lui dispoziție, savurez bunele lui maniere și admir curajul opiniilor sale, adeseori în afara convențiilor cuvenite.”

    Domnia sa mai recunoaște că   “Toată viața mea este un sir neîntrerupt de accidente”. Citind scurta caracterizare de mai sus, am trebui să fim prea idioți să-l contrazicem. Nu am să povestesc mai exact evenimentele prin care a trecut, o să las asta în seama Wikipediei. O să mă axez pe opinii personale ale domniei sale, deci îî predau cuvântul lui Neagu Djuvara.

   “Așa că am făcut un table de ascendență a mamei mele(…) Când ajungi cam pe “linia cercului polar” al acestui mapamond îl găsești de douăsprezece ori pe  Basarab 1, de cinci ori pe împărații bizantini Cantacuzini, de trei ori pe Bogdan 1 al Moldovei și așsa mai departe. În total sunt vreo sută treizeci de capete încoronate. Eu cred câ este absolute impresionant acest ”mapamond genealogic”.  De astfel, mi s-a spus că nu s-a văzut un asemenea table de ascendență în nici o carte de genealogie”

La vârsta de un an și-a început prima aventură

“Am plecat din țară în 1917 traversând Rusia și am sosit în Franța. Tata rămăsese în România, iar noi plecasem în această aventură, în plină revoluție bolșevică.  Închipuiți-vă că aceasta a fost întâiul miracol din viața mea noi părăsisem Petrogradul în ziua de 7 noiembrie 1917.”

A început să “joace un rol foarte important”, încă de tânăr:

    “(…).am fost din acel moment unul dintre cei trei-patru din meseria  asta de descifrare a telegramelor, care făceau parte in grupul conspirativ. Descifram și telegramele care nu li se dădeau secretarului general  și ministrului.”

Nu a încetat și nu va înceta vreodată să-și expună propriiile păreri, indiferent de  părerile altora:

   “ Pentru mine Carol al 2lea era un ticălos afacerist. Lupeasca și camarilla din jurul lui…Eram foarte anticarolist. Acum,  că văd lucrurile cu serenitate, la 70-80 de ani distanță, imi dau seama că a avut păcate mari, a fost corrupt- asta e cert!-, dar, mă rog, a avut și unele părți bune.”

Peste ani,  a ales să-și  “găsească  norocul” într-un mediu total diferit:

    “Am plecat ca să scap de treaba asta pe care o făceam în mediul românesc. Vroiam să-mi curăț creierul doi ani de zile. După cei doi ani de zile mi-am dat seama că au trecut 48 de ani și jumătate.”

   “Mai întâi bineînțeles că am fost speriat. De climă. De de nepregătirea lor, de  felul lor de a trăi, de a înțelege lucrurile. Îți trebuie foarte multă putere de adaptare pentru a lucre cu africanii.(…) Am început o nouă viață și eu am încercat să am mai mult contact cu africanii, dar ei, toți musulmani, refuzau o adevărată amiciție.”

Prima impresie după 48 și jumătate de exil:

“Detestabilă…(…)Domnule, a fost o impresie de mizerie nemaipomenită.  Ăsta era Bucureștiul lui Ceaușescu, locul unde construise cea mai mare clădire din lume după Pentagon.  Contrastul era uriaș.  Acesta era entru mine rezultatul comunismului În România. Pe de o parte, o mizerie crasă, iar, pe de altpă parte, o exagerare arhitectonică!”

Părerea dumnealui despre circul European numit Uniunea Europeană:

     “Ni l-am asumat, fiindcă ni s-a spus că așa trebuie să fie. Și iarăși ni se spune: “Trebuie să faceți asta!”  Nu vedeți că până și deciziile pe care le ia acum Guvernul le ia în limita ordinelor pe care le primește de la FMI și de la la Comisia Europeană de la Bruxelles!?…Ne-au cerut să schimbăm legea. Eu găsesc că toate astea sunt foarte jignitoare.  Dar, La un moment dat, va trebui să ieșim din acest rahat!

 Un mic sfat pentru tinerii români:

    “Cei care nu sunteți siliți de meseria voastră să stați în străinătate, încercați să veniți în România chiarr înghițind câteva hapuri. Trebuie să ne ridicăm țara cu cunoștiințele pe care le avem! Mai întâi trebuie să înceteze această hemoragie a creierelor !”

     Ar fi fost foarte multe citate de postat, dar ar fi trebuitt să postez cât pentru trei blogguri.! Am încercat, așa puțin cum am scris, să demonstrez inteligența, omenia și istoria domnului Neagu Djuvara, un personaj ce mă fascinează de câțiva ani încoace . Așa istorie vie nu o să se mai nască prea curând și e păcat. Încet, încet o să pierdem toate toate valorile noastre….și este foarte important să învățăm de la domnia sa cât mai este printe noi! Respect Domnule, Neagu Djuvara!

http://ro.wikipedia.org/wiki/Neagu_Djuvara

sursa citatelor: „Un secol de Neagu Djuvara”,  de George Rădulescu

http://www.romanialibera.ro/usr/thumbs/thumb_800_x_533/2010/11/21//153737-neagu-djuvara-01.jpg

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: