moartea celebră

                Ne naștem, apoi începem să ne trăim viața. De-a lungul ei suntem părtași la acțiuni pozitive și negative.  Una mai mult decât alta. În funcție de viața material și psihologică pe care o ducem. Bineînțeles că urmează inevitabil, la un moment dat , moartea noastră. Și . bineînțeles, precum majoritatea morților,  suntem jeliți, bociți și compătimiți. Acum.., eu vreau să ajung la următoarea întrebare de ce avem comportamentul instinctiv de a deplânge orice mort, indiferent de faptele pe care le-a făcut și indiferent de cât ne-a plăcut sau nu de el cât timp trăia? De cât timp este în viață bârfim pe cine apucăm, dar vai,, când moare , deodată devenim mai buni, mai plini de compasiune pentru ce a fost?

      Părerea mea este că deplăngătorii universali sunt niște ipocriți, niște persone false:” L-am înjurat o viață întreagă, dar acum că e mort trebuie să fiu la modă și să-l jelesc și eu, că astfel nu dau bine în societate”! Nu știu exact de ce dar, în aceste cazuri, ni se activează un sentiment psihologic de părere de rău și indiferent de câte acțiuni negative a realizat, parcă tot ne vine să-l înțelem cumva. Dar doar acum când a “crăpat”, înainte nuu..! O să continui cu mici exemple de morți “pupați în fund” după moarte,  apoi revin cu “bla blaurile” mele.

    Bineînțeles, acu ceva timp (cui îi pasă când?) a murit un cântăreț de culoare ce din cauza unei boli la piele  și a țăcănelii lui, și-a schimbat lookul în stilul mumie cu nas atașabil și  cu  comportament preferabil molestator de copii ce se numea Michael Jackson. În timpul vieții a fost blamat, făcut de râs pentru acțiunea sa de a-și schimba imagineaa în mumie mergătoare, blamat pentru pasiunea sa nesăntoasă pentru copii, din cauza gusturilor sale excentrice etc. Dar vai, zeul pop a murit și el într-o zi. Și toți au început exercițiile la buze, sus jos, unu, doi, trei și au început să-l “pupe în fund” cu pasiune. Toți au făcut documentare, elogii, pasiuni subite pentru zeul mort! Au apărut tot felul de articole contra doctorului, că din cauza lui a murit preaiubitul zeu nemuritor, care uups, totuși a murit…nu din cauza drogurilor pe care le consuma. Eu nu am fost niciodată fan Michael Jackson și nici nu l-am “pupat în fund” după moartea lui, chiar mi-am exprimat public bucuria, deci lăsați ipocrizia de dragul publicității! Dar hai să mă axez pe exemple ce chiar meritau apreciate.

    Foarte mulți artiști adevărați nu sunt băgați în seamă decât după ce mor. Am mai vorbit despre ei într-un articol anterior, artiști precum Brâncuși, Degas, Carravagio și mulți alții. Mulți artiști români azi nu încap printre curve ce-si arată “gaura” de sub fustă la tv și cocalari ce se prefac că cântă. O să dau exemple de “mici, mici, mici” artiști nebăgați în seamă, ce și-au căpătat faima în străinătate, așa cum merită  Felicia Filip, Angela Gheorghiu, Aura Urziceanu, Paula Seling..mă scuzați, ea a alea să rămână în România da degeaba .Mă opresc puțin asupra Paulei Seling. Este una din cele mai bune voci feminine a României. Dar apare doar la emisiuni populare stupide sau la concerte comerciale de Crăciun, Paști, pentru că altfel nu prea căștigă nimic din cariera de artist și este păcat. Aș prefer să  o ascult pe ea cu propriile ei cântece, nu chestii comerciale,,,da unde, mai are loc de curve și cocalari?!

   Hai că las artiștii puțin si vorbesc și de cazuri mai de ale noastre. De o viață, vecinele de gard, tanti Florica și Țața Ileana, se ceartă mereu. Moare Țața Ileana și deodată Florica începe să o jelească și să-și amintească cât a ținut ea de fapt la vecina, deși s-au mai certat…Foarte interesant comportament!

   Acum o să vorbesc de doi oameni pe care-I respect foarte mult. O să încep cu un domn de care am mai vorbit, și anume Neagu Djuvara. Acesta a afirmat în cărțile sale că nu se ferește să vorbească negativ despre persoane moarte dacă consideră că este necesar sau dacă asta este părerea lui obiectivă sau subiectivă. Foarte adevărată opinia domniei sale și asta este unul dintre multele motivele pentru care respect acest  om! 

   A doua persoană  este George Carlin. George Carlin a fost cel cel mai bun stand-up comedian. A avut o carieră de peste 40 de ani, și-a expus părerile, în mod logic, inteligent și foarte comic exact cum a vrut el, fără să-și interzică, să-și cenzureze vreo părere. Și chiar era să facă închisoare din cauza faimosului lui discurs în legătură cu cele mai uzuale șapte cuvinte murdare interzise în mass-media(The seven dirty words you can’t say on television)….Dar aici o să postez părerea lui despre moarte, despre tot circul de a jeli pe cineva. Genial!

   Poate o să ne trezim vreodată din ipocrizie și o să învățăm să apreciem omul de lângă noi cât timp este în viață și să-l sprijinim. Astfel va realiza mult mai multe acte artistice sau pozitive. Sau bineînțeles ,  să urâm pănă la capat persoanele ce merită, asta și după moarte  bineînțeles.

http://browse.deviantart.com/?qh=&section=&q=death#/dutcoq

http://en.wikipedia.org/wiki/George_Carlin

http://en.wikipedia.org/wiki/Neagu_Djuvara

http://en.wikipedia.org/wiki/Paula_Seling

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: