Efectele secundare ale copilului artist

                            Artistul este o persoană înzestrată cu aptitudini și talent, care lucrează într-un anumit domeniu al artei. Artiștii sunt văzuți ca persoane cu abilitate specială de a crea, persoane speciale, excentrice sau cu har de la Dumnezeu,deși eu unul nu sunt de acord cu ultimul argument. Artiștii au abilitatea de a crea  si a interpreta lucrări foarte reușite sau nu,depinde de gustul sau cultura artistică a fiecăruia. Artiștii pot impresiona persoanele din jur cu unele cadouri speciale create de mana lor sau interpretate cu vocea si prin gesturile lor. Se spune că părinții ce au un copil înclinat spre simțul artistic sunt  binecuvântați dar ce nu  iese în evidenta este efectul negativ pe care îl poate aduce arta asupra unui copil, daca părinții nu știu cum să-l protejeze de proprii lui ,,demoni” sau de ,,lumea virtuala” în care se adâncește încet,  încet. Acest lucru nu îl citez din studii de caz inutile, îl povestesc din propria experiență. În general pentru a fi bun artist ai nevoie de o personalitate excentrică, mai singuratică, mai onirică,  pentru a procesa  mai ușor si mai natural ideile creative. Am această personalitate îndreptată spre antisocial de mic copil, de când  aveam câteva luni si preferam să dorm singur. Mi-am dezvoltat această abilitate artistică, în timp ce peste tot eram lăudat  pentru talentul meu . Efectul negativ s-a așezat in timp deoarece îmi petreceam foarte mult timp in oniric, în lumea mea imaginară, ideala si îmi era foarte greu să socializez cu lumea înconjurătoare chiar si pentru a cere cele mai banale lucruri. Spre deosebire de alți copii care se plâng că nu erau lăsați de părinți să iasă afară la joaca,eu trebuia să fiu rugat și în cele din urmă obligat să fac acest lucru . În timp,ajutat de prieteni, am început să socializez, să-mi înfrâng ,,demonii” și să devin din ce in ce mai activ social și să realizez că trebuie să stabilesc o limita între lumea mea ludică si cea reală.

         Am povestit  toate de mai sus, cu riscul de a vă plictisi pentru a trage un semnal de alarmă pentru părinții cu copii cu tendințe artistice si mai retrași. Ei au nevoie,  începând de mici să fie obișnuiți cu grupuri mari de copii, trimiși la multe activități, cursuri sociale, precum  înotul, jocuri distractive de grup care să-i dezvolte spiritul practic și social ,să fie încurajați de mic să se rupă din când în când de lumea lor.

      Este foarte important să le fie creat un program egal dedicat lumii lor interioare singuratice iar a doua jumătate să fie păstrată pentru activitățile de grup. Mai mult decât sigur unii din ei se vor împotrivi , deoarece acest gen de activități nu le sunt specifice,asta o simt des si acum când mă aflu la anumite  activități sociale.  Părinții au datoria să fie autoritari la nevoie si să găsească o metoda prin care, copilul, obligat sau nu,să participe la aceste activități.

          Eu am trecut încet,  încet peste aceste hopuri dar încă mai am ,,demonii” mei antisociali  ce o să-mi rămână întipăriți în personalitate pentru restul vieții  dar este vorba aia: noi ne conducem viața si norocul, niciodată  personalitatea!

       http://www.layoutsparks.com/1/113907/silence-grey-tree-solitude.html

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: