Planuri

                                                                   

                Scenariu   1: Începi să pui bazele unei relații de dragoste cu persoana iubită.

                Scenariu 2 : Pui bazele unui plan de faceri cu un amic.

             Aceste doua scenarii au un punct comun,și anume planurile de viitor. Acum, în legătură cu acestea, știm cu toții foarte bine că ne-am lăsat imaginația să zboare și să ne imaginăm cât de frumos se vor realiza. Apoi a urmat momentul interesant  în care ne dăm seama că am rămas cu imaginația și atât,planurile s-au dus. Bineînțeles că urmează momentul când „te dai cu capul de pereți” și îți juri că e ultima dată când îți mai faci planuri fără o bază solidă (ca și alcoolul, zici că nu mai beii, da știi bine ca te apuci iar..). Deci întreb acum:  cât e de indicat sau nu este să-ți lași mintea să viseze fără o bază solidă pe care să te axezi?

        Eu am crescut în lumea mea imaginativă ideală. De aceea , de câte ori a apărut o oportunitate, în secunda următoare , deja „vedeam cu ochii minții creația mea” extraordinara…Bineînțeles că a venit momentul când am realizat că doar visez. Am continuat să tot visez și când au apărut și celelalte oportunități…până m-am trezit la realitate. Astfel am hotărât să nu-mi mai fac planuri, să las lucrurile să evolueze în voia lor. De aceea nu am organizat eu vreun eveniment, vreo petrecere, pentru că aveam mereu  paranoia că o să iasă prost. Tot din aceasta cauză  m-am concentrat mai mult pe nevoile altora și spre mici sacrificii. Când ieșeam undeva mereu lăsam prietenii să aleagă localurile,locurile. Fără să-mi pese ce îmi place mie sau nu.

       În timp . m-am „trezit” a doua oară..Am realizat, ca încet, încet, îmi tot reprim sentimentele și dorințele și că devine o cale normală pentru mine de a-mi tăi viața.  Căzusem în extrema cealaltă. Astfel, am ales altă cale, calea compromisurilor, pe care o și consider foarte corectă. Eu renunț la unele obiceiuri, dacă și persoana de lângă mine e dispusă să facă la fel. Recunosc, că încă mai cad în extrema de a uita de mine dar din ce în ce mai rar.

       Îmi dau seama că am deviat de la subiectul de la care am început. Dar eu am ajuns așa tocmai din cauza planurilor eșuate și a personalității mele mai ciudate. În mod normal ar trebui să exprim o părere mai consistentă la final dar din păcate încă sunt în dubii  dacă este bine sau nu să visezi cu ochii deschiși..deci vă las pe voi să dați o concluzie acestui articol.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: