Muza?!

                              Artiștii. pentru a crea, au nevoie de o atmosfera prielnică, de un atelier propriu, si de inspirație. Se spune ca artiștii au nevoie de o muză pentru a-și atinge apogeul  creației. Puțini știu, dintre care nici eu pană sa verific in DEX, că muza înseamnă  zeița poeziei, inspiratoare a poeților, femeia iubită de un poet, pe care îl inspiră. Deși termenul, aparent se refera doar asupra domeniului liric îl voi folosi  pentru artă in general.

      Adevărul din spatele acestei afirmații, că orice artist are nevoie de o muză este discutabil. Fiind un tip mai singuratic si mai antisocial, pierdut in lumea mea feerica si ideală, nu am fost mereu inspirat de vreo muza, presupunând că vorbim despre o persoană  feminină ce îți fură privirea și inima. .Nu pot spune că în acele momente hârtiile rămâneau neatinse de mâna creionului sau nu aveam inspirație artistică, din contra, chiar reușeam să creez lucrări reușite.  Bineînțeles,  sufletul meu afișa grafic mai des ‚’demonii’’ mei si situații dramatice, dar inspirația nu lipsea.

     În același timp, sunt de acord cu afirmația de mai sus. Aveam perioade destul de lungi în care se aduna praful pe hârtii neexplorate artistic si lucrări care ieșeau foarte mediocre. Se observa clar o revenire de inspirație și o revenire de formă în momentul în care găseam o persoană la care țineam si-mi lumina calea să privesc  viața astfel.   Trebuie să menționez un efect , care, cel puțin la mine, nu s-a produs. Se spune că in momente de depresie artistul își destăinuie  prin artă sufletul trist, iar când își găsește muza, lucrările lui devin mai pline de speranță , mai vii. În  cazul meu,și in momente de fericire sinceră , lucrările mele au păstrat același spirit critic, dramatic,dualist,  deoarece deja îmi creasem un stil, care si in ziua de azi a rămas același, indiferent de starea emoțională.

      Afirmația că avem nevoie de o muză  mai este discutabilă și  pe planul voinței  psihologice. Noi, oamenii,suntem ființe inteligente care suntem mai mult decât capabile să reușim să ne controlăm concentrarea,  inspirația si să ne învingem scuza universală pentru comportamentele noastre: personalitatea moștenită și de neschimbat. Sunt de părere că nu avem nevoie de scuza numita muză pentru a reuși să ne accesăm,  oricând vrem, in orice situație,  inspirația creatoare. Tot ce  avem nevoie se află in interiorul nostru,  voința , concentrare puternică pe eul creator și bineînțeles,  cât mai multă cultură si explorare artistică.

     Eu sunt un simplu om,si bineînțeles, din păcate, moștenesc  o trăsătură specifică umană numită nevoia de a găsi scuze pentru eșecurile si lipsa mea de concentrare. În concluzie, mă regăsesc și eu de multe ori  sub scuza că nu pot desena din lipsa unei muze sau al unei inspirații.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: